Am văzut, într-o seară( a se citi: trecut de miezul nopții), o postare amuzantă, zicea așa:
“Mom sleep is Like regular sleep, without the sleep.” (“Somnul mamei este ca somnul normal, doar că fără somn. “)
Și mi s-a părut revelatoare. Fix așa este… Cum facem, cum dregem, că tot nedormite suntem!
Și, când am putea dormi, acel interval de 2-3 ore imediat după ce adorm copiii, păi… cum să dormi atunci?
Atunci e liniște, atunci îți auzi gândurile. Poți face un duș fără să vină cineva peste tine, poți mânca ciocolata aia fără să te ascunzi și să vorbești cu jumătate de gură…
Te pui la curent cu știrile, mai pui mâna pe o carte… Că tot comanzi cărți, pe care nu apuci nici măcar să le ștergi de praf…
Știi foarte bine că ar trebui să dormi, că mâine iar vei fi obosită și irascibilă. Dar cum să renunți la timpul acesta care, uneori, te face să simți că ești într-un mini City Break?
Și, dacă te întreabă cineva de ce nu ești odihnită, nu îndrăznești să spui. Deși noi, mamele, toate știm adevărul. Dar ne e frică să recunoaștem.
Ne simțim vinovate, de parcă furăm acel timp…
Dar atunci ne încărcăm bateriile. Nu, nu cu somn, asta e clar. Nu cu odihnă. Ci cu hrană pentru sufletul nostru. Pentru acel colțișor din suflet, care ne mai aparține, încă, doar nouă.
Pentru că, dincolo de a fi mame și soții, suntem, în primul rând, femei.
