Descriere

Carte Jurnal de Mămicie

POVESTEA UNEI MAME DESPRE AŞTEPTĂRI, REALITATE ŞI PERIOADA DE ADAPTARE LA NOUL ROL

 

Această carte – Jurnal de Mămicie – a început ca un jurnal atunci când am simțit că e prea mult și trebuie să iasă la suprafață. Când am simțit nevoia de a vorbi cu cineva, dar nu mă puteam destăinui nimănui. Când lucrurile pe care le gândeam și le simțeam nu puteau fi rostite cu voce tare.

Am continuat pentru că în România nu am găsit în acel moment o carte care să vorbească despre subiecte sensibile, despre oameni sensibili. O carte în care să fie puse pe masă trăirile a 20% dintre mame, conform statisticilor: mamele care se confruntă cu depresia postnatală.

Legătura dintre depresia mamei, comportamentul ei și impactul asupra dezvoltării copilului este complexă, efectele putând fi văzute pe termen lung, nu doar în copilărie.

 

Dar chiar dacă nu a trecut prin depresia postnatală, la un moment dat, fiecare mamă se va regăsi într-una dintre aceste pagini. Pentru că sunt întrebări care apar inevitabil: oare ce îl supără? Oare a mâncat suficient? Oare am făcut eu ceva greșit? Oare sunt o mamă suficient de bună?

Nu vor găsi direcții de urmat, dar se vor putea oglindi în povestea mea. Iar cei apropiați, soți/ părinți/ cunoștințe își vor pune poate întrebarea: dacă soția/ fiica/ prietena mea se află în această situație?

 

Ce pot găsi mamele în această carte, Jurnal de Mămicie?

• Normalizarea trăirilor din perioada postpartum
• Curaj pentru a cere ajutor și pentru a vorbi despre ceea ce simt
•  Sentimentul că nu sunt singure în această călătorie, intitulată de mine Mămicie
•  O poveste terapeutică, una care să aducă vindecare pentru rănile rămase  ascunse sub preș, răni care sunt încă deschise
• Faptul că există o luminiță la capătul tunelului, uneori chiar un soare.

 

Nu ești mamă, de ce să citești această carte Jurnal de Mămicie?

• Pentru a exersa empatia prin încercarea de a înțelege trăirile unei mame la început de drum și chiar ale unei mame aflate în depresie
• Pentru a vedea că depresia nu înseamnă slăbiciune, nici vinovăție
• Pentru a conștientiza cât de mult contează un zâmbet, o vorbă bună sau absența unei vorbe, atunci când nu ești de acord cu proaspăta mămică
• Pentru a descoperi acea parte a Mămiciei care nu este plăcută și nici mediatizată
• Pentru a înțelege de ce e nevoie să fii acolo, să le arăți mamelor că nu sunt singure pe acest drum frumos, dar plin de provocări.

 

Da, există oameni sensibili ca mine.  Dar sensibil nu înseamnă slab. Și cred că dacă nimeni nu vorbește despre aceste subiecte  ele rămân ascunse, rămân confuze.

În oamenii sensibili ca mine există o putere nevăzută. O putere care îi face să se ridice de fiecare dată când cad. Pentru că, da, ei cad mai des. Și mai greu. Deși nu se vede, deși nu pare.

 

Parcursul meu din perioada de sarcină, scriind jurnalul pe care mi-l doream a fi unul fericit și plin de bucurie, cu nașterea și perioada postpartum în care nimic nu părea să funcționeze, poate să pară banal. O simplă poveste. Dar în el se află tot ceea ce nu se spune pe rețelele de socializare. Tot ceea ce nu este bine primit în societate. Sunt rănile ascunse care dor în mamele care se confruntă cu depresia pre și post natală.