Am cunoscut-o prin intermediul unei prietene și am apreciat de la început disponibilitatea ei de a ajuta. După primele două întâniri, simțeam că o știu dintotdeauna: atât de confortabil mă simțeam în prezența ei.
Adriana Roman a fost principalul meu susținător în proiectul mare, La pas prin Mămicie și, tot ceea ce ține de brand, îi datorez ei. Deține Be Your Brand și face o treabă minunată.
În plus, Adriana ajută oamenii să îşi transforme planurile personal și profesional prin intermediul evoluţiei conştiente şi să descopere chemarea lor mai înaltă, pentru a trăi o viaţă extraordinară, plină de semnificaţie şi bucurie. Pe site găsiți cum puteți să o contactați: Adriana Roman.
Îi mulțumesc și pentru bunăvoința de a ne destăinui câte ceva din viața ei de mamă.
1. Ce a însemnat pentru tine sa devii mama? Ce trăiri, cum te-ai adaptat la noul rol?
Când am devenit mamă mi-am dat seama că mămicia propriu-zisă e total diferită de ce îți imaginezi înainte.
În primele două săptămâni am avut momente de panică, momente în care nu știam ce se întâmplă, mă simțeam copleșită. Parcă așteptările mele erau prea roz, iar realitatea nu era deloc așa.
Mă simțeam stângace, nesigură, eram deseori anxioasă și căutam să mă liniștesc pentru că știam că stresul îmi poate afecta și lactația, dar și copilul. Din punct de vedere fizic, durerea cea mai mare era la alăptat. Cu toate cremele și unguentele din lume, făcusem niște răni destul de neplăcute, iar fiecare alăptare era un chin.
Am primit deseori sfatul de a renunta la alaptat si de a trece pe lapte praf, dar ceva imi spunea sa continui, să mai suport inca o zi și încă o zi durerea și că totul va fi bine. Și așa a fost. Din a treia săptămână rănile au dispărut trepta, durerea la fel, iar eu începeam să simt bucuria acelei cpnexiuni frumoase cu copilul meu.
Când m-am liniștit, mi-am dat seama că nu trebuie să le știu pe toate, că noi femeile, avem acel insitnct matern care își poate face foarte bine treaba, dacă învățăm să dăm grijile deoparte. Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne dăm voie acelui instinct să se manifeste.
2. Spune-mi o experiența frumoasa ca mama (sau mai multe, care consideri ca merita menționate)
Cred că toate experiențele, plăcute sau mai puțin plăcute, au o frumusețe aparte pentru că ele îți arată cum e să fii mamă. Ce iși imaginează viitoarea mamă înainte, nu se prea potrivește cu ce e după. Uneori e mai greu, dar alteori e surprinzător de furmos și există o armonizare între momentele dificile și cele incredibil de frumoase.
Dar dacă ar trebui să aleg ceva, cred că unele dintre cele mai frumoase amintiri sunt cele în care auzi pentru prima dată mama, sau când îi iese primul dințișor copilului, când mănâncă prima masă solidă sau când doarme toată noaptea. :)))
3. Dacă te gândești la un moment greu/provocator, care ar fi? (Pot fi mai multe)
Au fost multe: integrarea noului stil de viață, alăptarea din primele săptămâni, nopțile nedormite, primele nopți cu febră ale copilului etc
Dar toate acestea fac parte din viața de mamă și deși poate părea greu la început, totul se învață. Se spune că noi nu devenim părinți imediat ce copilul a venit pe lume, ci învățăm să fim părinți zi de zi.
Practic, copiii noștri ne învață să fim părinți, iar acest proces e unul de durată.
Răbdarea este esențială, iar procesul de gestionare emoțională necesită timp.
Nu se întâmplă nimic peste noapte, dar e bine pentru că fiecare provocare consolidează evoluția noastră personală.
4. Regrete ai?
Da, am câteva: că m-am întors mai repede la muncă și că nu am savurat din plin perioada concediului maternal, că uneori am prioritizat chestiuni ce țineau de jobul pe care-l aveam.
Dar și aceste regrete au avut un rost – să mă învețe să apreciez mai mult copiii și timpul petrecut cu ei. M-au învățat să pot să spun NU la un moment dat și să îmi dau seama că în orice moment avem de ales.
5. Ce i-ai spune mamei Adriana, la început de drum prin Mămicie?
Să aibă mai multă încredere în ea, în instinctul matern, în toată cunoașterea care există la nivel de intuitie și suflet.
Să nu se compare pe sine cu nici o altă mamă și să nu compare copiii cu alți copii.
Ea e unică, al ei micuț e unic, iar cel mai fain lucru e să te poți bucura de fiecare etapă, așa cum vine, fără presiuni externe, fără comparații.
Și mai ales să filtreze toate ”sfaturile” pe care le primește, să le treacă prin filtrul sufletului ei și să aleagă cum simte inima ei că e mai bine.