Mihaela Ciucur (Șerban) este mama unui băiețel de 5 ani și are o poveste care emoționează. Este o persoană plăcută, dedicată și deschisă.
Profesional, este antreprenor, în domeniul tipografiei. Pe lângă servicii de tipografie și lucrări de legătorie artistică, oferă servicii de editură. Recondiționează cărți, realizăm mape, albume foto, agende personalizate, calendare personalizate, bannere, meniuri pentru restaurante. Am văzut câteva exemple de cărți recondiționate și pot spune că sunt realizate profesionist. Poate fi găsită pe facebook pe Legart TM.
1. Ce a însemnat pentru tine să devii mamă? Ce trăiri, cum te-ai adaptat la noul rol?
Eu am devenit mamă de două ori. Pentru mine, personal, nu a fost deloc greu, chiar foarte ușor și în perioada de sarcină, cât și după ce am născut.
Prima sarcină a fost o fetiță care s-a născut fix în ziua când era programată cununia. Dimineața am anulat totul, iar eu am plecat la spital să nasc. Ne-am cununat după 5 zile și totul era perfect. Apoi am început pregătirile pentru botezul fetiței, care avea 4 luni și jumătate. Pe atunci locuiam la Ciacova, iar eu trebuia să vin în Timișoara pentru a lua invitațiile pentru botez, când totul… s-a destrămat. Eram doar eu cu fetița în mașină, am avut un accident de mașină, fetița a murit, iar eu am stat trei săptămâni în spital și două luni acasă la pat, nemișcată.
În toată această perioadă urâtă am avut alături de mine pe soțul meu, întreaga familie și câțiva prieteni. După ce am avut voie să mă ridic din pat, deși nu puteam să stau în picioare, îi ceream soțului să mă ducă în atelier să fac și eu ceva. Mă ducea în brațe până am reușit să pun piciorul jos.
Încet, încet am reușit să trecem și peste aceasă perioadă foarte grea și urâtă, iar după 2 ani am rămas din nou însărcinată cu un băiat, care este TOTUL pentru noi!
2. Spune-mi o experiența frumoasă, ca mamă(sau mai multe, care consideri că merită menționate)
Momente frumoase au fost multe și sunt în fiecare zi, de 5 ani încoace. Încă de foarte mic îl luam cu mine în atelier, îl puneam pe masa de lucru și așa eram în permanență împreună. Îi place și acum să mă ajute și stă mereu cu mine.
O altă amintire frumoasă (dintre cele multe care sunt) este de la 3 ani, când a avut o perioadă în care se trezea noaptea și verifica dacă sunt învelită, dacă nu am căzut din pat, dacă sunt bine. Iar dacă urc și acum pe vreun scaun sau pe ceva mai inalt, el mă păzește să nu cad și ține de obiectul pe care mă urc.
3. Dacă̆ te gândeșți la un moment greu/provocator, care ar fi? (Pot fi mai multe)
A fost și un astfel de moment, când băiatul meu avea 1 an si 3 luni am fost plecată în Ungaria pentru o operație la picior. Încă alăptam și de aceea a fost foarte greu atât pentru mine, cât și pentru băiatul meu. A rămas acasă cu mama mea și cu soțul meu și a fost înțărcat de ei.
4. Regrete ai?
Singurul regret al meu este că nu am făcut copii mai devreme de 28 de ani.
5. Ce i-ai spune mamei Mihaela, la început de drum prim Mămicie?
Mamei Mihaela i-aș spune că e o mamă iubitoare și curajoasă.
Să facă în continuare lucrurile așa cum îi dictează instinctul ei matern, pentru că este puternică și reușește în tot ceea ce își propune.
