Mame care inspiră alte mame – Inițial, am gândit această rubrică doar pentru prietenele și cunoștințele mele, care sunt deschise să împătășească o mică parte din experiența Mămiciei, cu mine și cititorii mei.
Pe parcurs, am cunoscut mai multe mame, care au fost dornice să își expună povestea. Apoi, mame care au aflat de la alte mame despre această dorință a mea, de a face cunoscute poveștile lor, cât mai multor femei.
Dorința de a aduce în prim plan experiențele plăcute și mai puțin plăcute, cu care ne confruntăm, atunci când apare un copil în viețile noastre, fie că e primul copil sau al treilea…
Le sunt recunoscătoare tuturor pentru deschidere și timpul acordat. 🤗
Povestea de astăzi aparține lui Carmen, din Arad. Mulțumesc, Carmen!
1. Ce a însemnat pentru tine să devii mamă? Ce trăiri, cum te-ai adaptat la noul rol?
Am devenit mamă de două ori – dacă pot spune asta. Nu pot spune că a fost la fel, decât faptul că 9 luni i-am purtat în mine. Hrănindu-i cu emoțiile mele și că, la fiecare naștere, adrenalina a fost la cote maxime.
Am tremurat, la propriu, atât de tare de emoția întâlnirii, încât nu mi-am putut controla nici brațele și nici lacrimile de atâta bucurie!
În rest, totul a fost diferit la fiecare copil. La primul copil, rolul de mamă mi l-am simțit în fiecare zi, până când am avut încredere că fac bine ceea ce fac, la al doilea copil a fost mai dificil, deoarece sarcina a fost toxică.
Nu știu, nici acum,cum am reușit să ajung în luna a noua, m-am bucurat nespus să văd că am născut un copil normal, sănătos și plin de iubire! Când am ajuns acasă, aș fi vrut să îmi clonez mâinile și pieptul ca să pot îmbrățișa și mângâia, în același timp, ambii copilași!
2. Spune-mi o experiență frumoasă, ca mamă (sau mai multe, care consideri că merită menționate)
Prima experiență cu amândoi copiii mei a fost în sala de nașteri, imediat după ce ne-am apropiat și am avut primul contact: când m-au simțit/auzit au încetat să plângă. Instinctiv, se trăgeau cu gurițele către sânul meu să primească– setoși de atâta plâns– cel mai bun lăptic din lume!!
3. Dacă te gândeșți la un moment greu/provocator, care ar fi? (Pot fi mai multe)
Cel mai greu a fost când, al doilea copil, a manifestat un cumul de semne că ceva nu era ok cu el și nimeni nu mă credea. Mai ales medicul pediatru al copilului care mi-a spus că e totul în capul meu…..
Mi-am spus că, dacă e nevoie, merg până la capătul lumii cu el ca să găsesc cauza și apoi tratament… Dumnezeu aranjează lucrurile astfel încât să îmi iasă în cale o persoană extraordinară. Personă care, recunoscând simptomatologia, îmi spune să fac anumite teste de sânge. Le fac.
Răspunsul m-a liniștit, nu știu cum pot spune asta, însă așa a fost…. Știam cu ce mă lupt și… Am început cercetările medicale, cu ajutor de la cunoscuții din domeniul medical… Încet și sigur, am demontat mituri, am spulberat cauza și am ajuns la rezultate minunate.
Nu am destule zile să mulțumesc acelora care m-au susținut și care nu m-au judecat… Mă uit acum la propriul meu copil și mulțumesc cu recunoștință că e mare, e bine și a trecut cu mine prin tot acest chin, manifestând o afecțiune grozav de mângâietoare pentru mine, ca mamă!
4. Regrete ai?
Nu știu dacă aș schimba ceva din ceea ce am făcut… mă bucur că am avut încredere în simțurile mele și m-am ascultat. Nu cred că am regrete… Am făcut atât cât am putut la acea versiune din mine, de la fiecare copil…
5. Ce i-ai spune mamei Carmen, la început de drum prin Mămicie?
Mi-aș spune să am încredere în mine mereu, că nu întotdeauna voi putea fi perfectă. Însă – cu siguranță- pot iubi și oferi iubire în mod necondiționat și că atât cât ofer, e suficient…
PS: aș spune fiecărei mame să faca tot posibilul să alăpteze, să nu se descurajeze oricât de dureros ar fi primul supt sau sfatul celor neștiutori „că poate nu ai destul lapte”….
Mame care inspiră alte mame – fiecare din noi putem inspira cu povestea noastră, trebuie doar să o facem auzită. Vezi și restul poveștilor în categoria Poveștile Mamelor.
Photo by Josh Willink from Pexels
