Povestea de astăzi aparține Andreei, din Arad. Mulțumesc, Andreea!
Le sunt recunoscătoare tuturor mamelor pentru deschidere și timpul acordat.
1. Ce a însemnat pentru tine să devii mamă? Ce trăiri, cum te-ai adaptat la noul rol?
M-am adaptat greu, m-am simțit obosită, nemâncată, nedormită, smulsă din ceea ce știam eu că înseamnă viață. Veșnic căutam un manual cu reguli după care să mă aliniez, să știu ce să fac.
Nu am avut urechi să îmi ascult instinctele, nici măcar să le las să existe, până când, într-o zi, cam la 3/4 săptămâni puiul meu de om mi-a zâmbit, și gata: îndrăgostire pe viață, conectare și bucurie cu lacrimi 
2. Spune-mi o experiență frumoasă, ca mamă (sau mai multe, care consideri că merită menționate)
O Doamne o listă întreagă 
# Mi se pare minunat și acum, când are 6 ani, că vine să mă strângă în brațe și să mă miroase, și privirea aia din ochii lui care vorbește de la sine;
# Când îl întreb „Mami, ce-i cu tine?” și se uită adânc în ochii mei, ca pe urmă să plângă pentru a elibera stresul acumulat, și culmea când îi spun că poate să plângă cât vrea el la mine în brațe, după doua lacrimi e ca nou. Bineînțeles și în funcție de caz.
3. Dacă te gândeșți la un moment greu/provocator, care ar fi? (Pot fi mai multe)
Moment provocator va fi pentru mine, în momentul de față, începerea școlii, și în viitor un moment/perioada provocator/grea, va fi perioada adolescenței, și gestionarea ei.
4. Regrete ai?
Regrete… În capul meu, în fiecare zi. Regretul care îmi vine acum în cap, perioada statului acasă cu copilul, nu m-am bucurat de ea, pe cât as fi putut 
5. Ce i-ai spune mamei Andreea, la început de drum prin Mămicie?
I-aș spune că valul de responsabilități pe care îl simte sa îl transpună în oportunități, și calmul, împreună cu perseverența, sunt cheia succesului, o așteaptă o viață minunata!
