Adela este omul acela, blând și plăcut, cu care ai sta o veșnicie la povești. Delicată și feminină, este o prietenă care știi că e acolo, chiar dacă nu o vezi prea des.
Adela Manea este de profesie inginer chimist și, în urmă cu doi ani, din pasiunea ei pentru munca în laborator/cercetare, a pornit pe calea antreprenoriatului. A decis să creeze produse cu principii active inovatoare și, mai ales, cu studii clinice de eficacitate. Așa a apărut Virago Beauty și produsele cosmetice, ce conțin astfel de ingrediente.
Îi sunt recunoscătoare pentru deschiderea de a împărtăși povestea, cu noi.
1. Ce a însemnat pentru tine să devii mamă? Ce trăiri, cum te-ai adaptat la noul rol?
Am avut binecuvântarea să devin mamă de două ori, la un interval de 7 ani, iar aceste două momente au fost minunate, încărcate cu mari emoții și bucurie nemărginită. La ambele sarcini am așteptat cu nerăbdare momentul întâlnirii cu minunile din viața noastră.
Din nefericire, cele două sarcini au fost cu risc, dar eu am avut încredere totală că le voi duce la bun sfârșit. Am avut parte de doi doctori care m-au îndrumat și mi-au fost alături pe tot parcursul celor două sarcini.
Primul a fost băiatul, la două luni de la aflarea veștii, au apărut problemele, am fost cerclată pentru a putea păstra sarcina, iar de la 4 luni am stat acasă cu tratament, în concediu medical. Și ca să fie totul ” foarte bine” tot în acea perioadă am aflat o veste foarte dureroasă și anume că tatăl meu suferă de o boală necruțătoare și totul mi se părea fără ieșire. Am plâns luni întregi și pentru una și pentru alta, eram conștientă că nu e bine pentru sarcină, dar nu mai puteam….
În acele momente grele pentru mine, am avut marele noroc ca pe lângă soțul iubitor și care îmi era alături, să am un doctor minunat, care pe lângă faptul ca era ginecolog, pentru mine a fost ca un părinte, ca un psiholog, m-a făcut să înțeleg (deși eram conștientă de asta, dar nu mă puteam concentra) că eu port viitorul în pântece și că trebuie să fiu atentă la acest aspect. Doresc să îl amintesc pe domnul doctor Mircea Carțis, despre dânsul este vorba și căruia îi sunt veșnic recunoscătoare. Pe de altă parte, la servici se făceau presiuni asupra mea datorită faptului că voi sta prea mult timp acasa în medical și maternitate și astfel am mai avut încă un motiv de neliniște.
A venit pe lume, băiatul meu cel minunat, prin cezariană, perfect sănătos și atunci am fost liniștită. Dar repercursiunile agitației mele din timpul sarcinii și pe urmă, și-au spus cuvântul, iar scumpul meu băiat a avut o perioadă foarte agitată cu mult plâns. De alăptat am reușit doar două luni, după care, cerându-mi-se să mă întorc la servici, am întrerupt și am făcut și o mastită.
M-am întors la servici cu tristețe, dar cu mângâierea că băiatul meu este îngrijit de soț, care a rămas în concediu de creștere copil.
După 7 ani a venit cea de a doua sarcină, eram bucuroși, mai ales că băiatul și-a dorit o surioară și chiar așa a fost să fie. Apropiații mă întrebau cum de am avut curajul din nou să rămân însărcinată, iar eu le răspundeam ca așa am dorit și că nu m-am gândit nici o clipă că nu voi reuși să merg până la capăt.
Bucuria a durat până după prima lună când din nou problemele au apărut, iar eu eram din nou în pat pentru a reuși să o duc la bun sfârșit. 8 luni de zile la pat, dar satisfacția și mai mare a fost faptul că am reușit sa-mi alăptez fetița timp de 1 an și 8 luni, chiar dacă la 1 an m-am întors la servici. Mă trezeam dimineața, alăptam, după masa când reveneam, o alaptam din nou și așa a continuat timp de 8 luni.
Ceea ce am făcut de această dată când am ieșit din maternitate, a fost să îmi iau preventiv o pompă bună pentru sân și acesta a fost cel mai bun lucru făcut, pentru care m-am felicitat. Chiar dacă fetița era obișnuită la sân și s-a deprins repede cu alăptatul, nu mai doream să trec prin ceea ce am trecut cu băiatul după ieșirea din spital, adică sa nu am o pompă bună pentru sân care să mă poată ajuta.
Astfel, am avut lapte pe care l-am pus și la congelator, iar în momentul diversificării l-am folosit în mâncare. Totul a fost foarte bine așa!
Iar în ceea ce priveste ”rolul de mamă” a fost totul foarte bine, chiar de la primul copil, parcă din totdeauna am făcut asta. Mi-a plăcut foarte mult, chiar daca erau si momente epuizante, dar atunci când ai sprijinul total al soțului, totul decurge minunat!
Cum spune cineva din familie despre mine, ”că eu sunt în elementul meu” atunci când sunt alături de copii, mai ales de cei mici, de bebeluși pe care îi ador.
Aveam o agendă în care notam la ambii copii orele de alăptare, cât mânca la o masă, greutate, controale la medic, apoi fiecare noutate, mișcare, sunet pe care îl făceau, primele cuvinte, etc.
Cu mare drag, citesc din când în când agendele și îmi aduc aminte de acele momente frumoase și parcă aș întoarce cumva timpul să le retrăiesc!
2. Spune-mi o experiența frumoasă, ca mamă(sau mai multe, care consideri că merită menționate)
Experiențe frumoase au fost multe, fiecare gest făcut de la naștere și până acum, fiecare moment când te privesc în ochi și vezi toată frumusețea sufletului lor și toată dragostea pe care ti-o transmit, toate scrisorile și desenele adresate mamei, tatălui, bunicilor și chiar unul altuia, nimic nu poate înlocui aceste simțiri și nimic nu poate fi mai frumos pe această lume!
Sunt foarte multe amintiri plăcute, minunate petrecute alături de minunații mei copii. Mai ales atunci când fac anumite lucruri la care poate nu te aștepți, dar ti-ai dori să le facă, să le spună și îți dai seama că efortul tău ca părinte nu a fost în zadar, ți se umple inima de o fericire de nedescris.
3. Dacă̆ te gândeșți la un moment greu/provocator, care ar fi? (Pot fi mai multe)
Fără să pun sarcinile la socoteală, pentru că atunci simțeam că pot face față ca totul să fie bine și că oarecum puteam gestiona eu situația, alături de doctorii care mă îndrumau, au fost două momente grele în viața mea de mamă.
Atunci când ambii copii trebuiau să treacă printr-o operație, unul de hidrocel și celălalt de hernie inghinală și asta la vîrste mici (7 ani, respectiv 5 ani). Momentele în care au fost anesteziați și duși la sala de operație, au fost cele mai grele. Deși știam că nu sunt operații grele, dar pentru că eu nu pot fi lângă ei în sala de operație, am avut mari emoții.
Dar încă o dată copiii mei s-au dovedit a fi puternici și au trecut cu bine peste aceste obstacole.
4. Regrete ai?
Singurele regrete sunt cele legate de faptul că nu am putut sta, cu ei, cei 2 ani de maternitate, dar care s-au atenuat puțin prin faptul că îi știam alături de tatăl lor și nu alături de altcineva.
5. Ce i-ai spune mamei Adela, la început de drum prim Mămicie?
Mamei Adela i-aș spune că e o mamă bună, curajoasă și să facă în continuare lucrurile așa cum le simte ea, pentru că le-a făcut și le face bine, iar rezultatele se văd în cele două suflete minunate pe care le are!
