Carte Jurnal de Mămicie
POVESTEA UNEI MAME DESPRE AŞTEPTĂRI,
REALITATE ŞI PERIOADA DE ADAPTARE LA NOUL ROL
Această carte a început ca un jurnal, atunci când am simțit că e prea mult și trebuie să iasă la suprafață. Când am simțit nevoia de a vorbi cu cineva, dar nu mă puteam destăinui nimănui. Când lucrurile pe care le gândeam și le simțeam nu puteau fi rostite cu voce tare.
Am continuat pentru că în România nu am găsit o carte care să vorbească despre subiecte sensibile, despre oameni sensibili. O carte în care să fie puse pe masă trăirile a 20% dintre mame, conform statisticilor: mamele care se confruntă cu depresia postnatală.
Legătura dintre depresia mamei, comportamentul ei și impactul asupra dezvoltării copilului este complexă, efectele putând fi văzute pe termen lung, nu doar în copilărie.
Dar chiar dacă nu a trecut prin depresia postnatală la un moment dat fiecare mamă se va regăsi întruna din pagini. Pentru că sunt întrebări care apar inevitabil: oare ce îl supără? Oare a mâncat suficient? Oare am făcut eu ceva greșit? Oare sunt o mamă suficient de bună?
Nu vor găsi direcții de urmat, dar se vor putea oglindi în povestea mea. Iar cei apropiați, soți/ părinți/ cunoștințe își vor pune poate întrebarea: dacă soția/ fiica/ prietena mea se află în această situație?
Ce pot găsi, mamele, în această carte?
- Normalizarea trăirilor în perioada postpartum
- Curaj pentru a cere ajutor și pentru a vorbi despre ceea ce simt
- Sentimentul că nu sunt singure în această călătorie intitulată de mine Mămicie
- O poveste terapeutică, una care să aducă vindecare pentru rănile rămase poate ascunse sub preș, răni care sunt încă deschise
- Faptul că există o luminiță la capătul tunelului. Uneori chiar un soare.
Nu ești mamă, de ce să citești această carte?
- Pentru a exersa empatia, prin încercarea de a înțelege trăirile unei mame la început de drum și chiar ale unei mame aflate în depresie
- Pentru a vedea că depresia nu înseamnă slăbiciune, nici vinovăție
- Pentru a conștientiza cât de mult contează un zâmbet, o vorbă bună sau absența unei vorbe, atunci când nu ești de acord cu proaspăta mămică
- Pentru a descoperi acea parte a Mămiciei care nu este plăcută și nici mediatizată
- Pentru a înțelege de ce e nevoie să fii acolo,să le arăți mamelor că nu sunt singure pe acest drum frumos, dar plin de provocări
Da, există oameni sensibili ca mine. Dar sensibil nu înseamnă slab. Și cred că dacă nimeni nu vorbește despre aceste subiecte, ele rămân ascunse, rămân confuze.
În oamenii sensibili ca mine există o putere nevăzută. O putere care îi face să se ridice de fiecare dată când cad. Pentru că da, ei cad mai des. Și mai greu. Deși nu se vede, deși nu pare.
Parcursul meu din perioada de sarcină, scriind jurnalul pe care mi-l doream a fi unul fericit și plin de bucurie, cu nașterea și perioada postpartum în care nimic nu părea să funcționeze, poate să pară banal. O simplă poveste. Dar în el se află tot ceea ce nu se spune pe rețelele de socializare. Tot ceea ce nu este bine primit în societate. Sunt rănile ascunse care dor în mamele care se confruntă cu depresia pre și post natală.
Testimoniale
„Îmi place tare mult cum ai scris, cum ai expus gândurile și trăirile. Când am citit, m-am emoționat, m-am enervat ( pe doctorița cu glicerina, în special), am zâmbit, am lăcrimat; mi-am pus anumite întrebări, și am avut și câteva revelații și gânduri, de genul: oare cum de nu m-am prins atunci?
Cartea este frumos structurată, și chiar dacă revii asupra subiectului, e cu altă intensitate a trăirilor și cu alt vibe, cu maturitate, cu asumare și cu: așa am fost, recunosc, dar n-aș schimba nimic.” Elena G., mamă și blogger
„Parcă nici nu o pot numi carte. E ca un jurnal. Are trăirile tale interioare, fără pic de ficțiune. E foarte faină! Te ajută, ca femeie, ca mamă, să știi că e normal să treci prin stările acestea” Alexandra S., mamă
„Cartea vine cu o normalizare a tuturor sentimentelor de inadecvare pe care poate o mamă să le resimtă. E scrisă fluid, dar pe mine mă năpădesc amintirile. E greu de citit, pentru că îmi amintesc de experiență, care se derulează ca o lume paralelă. Mi-e greu să mă exprim ca specialist, pentru că mă trezesc doar o mămică, atunci când citesc. Dar cred că asta contează, că specialiștii au scris destul, și, totuși, mamele au continuat să se simtă singure și incompetente. Mi-a plăcut mult că ai punctat ce te-a ajutat. ” Ana D., mamă și psihoterapeut
„O carte care te face să iubești mai mult și să te simți înțeleasă. După ce o citești nu te mai simți singură. Citind această carte, conștinetizez câte gânduri și emoții mi-am negat, nu mi-am dat voie să le gândesc/ să le simt, deși le gândeam și le simțeam înlăuntrul meu.
Citind această carte, nu ai cum să rămâi rece la dezvăluirile care pornesc din cele mai ascunse cotloane ale sufletului. Un suflet curajos, care a ales să-și părăsească ungherul de siguranță, pentru ca, ieșind la lumină, să-i ajute și pe alții să vadă lumina!” Alecsandra C., mamă și profesor
„Cartea Inei ”m-a prins” încă de la primele rânduri. M-au captivat deschiderea, autenticitatea și perspectiva pe care Ina le oglindește în carte. Mămicia este o perioadă destul de dificilă, însă puține mame au curajul să recunoască acest lucru deoarece modelul pe care societatea îl prezintă e acela al unei mame perfecte, împlinite, fericite, atunci când vine copilul pe lume.
În realitate, o mamă se confruntă cu tot felul de frici, de critici, cu un dialog interior descurajant tocmai pentru că nu i s-a spus niciodată – ”e ok să nu te simți bine, e ok să te simți confuză, e ok să nu simți din prima clipă o conexiune extraordinară cu bebelușul tău, e ok să te doară, să fii furioasă, să suferi…”
Cartea Inei despre asta este – despre acea mână blândă care te cuprinde și acea voce caldă care îți șoptește – ”E ok să fii așa cum simți tu, mămico! Ești minunată așa cum ești.”
O recomand cu toată căldura viitoarelor mămici, proaspetelor mămici, dar mai ales familiei care are în sânul ei o mămică.
Este o carte care deschide inimi și schimbă perspective. <3” Adriana R., mamă și creator de brand
