Într-o zi, când era mai agitat și supărat, mi-a cerut să îl țin la piept. Dar nu direct, el încă nu vorbește…
La un an și 10 luni, nu îl mai purtasem de ceva vreme. Într-o zi, trăgea de zor de sistemul de purtare, spre disperarea mea.
Răsturnase hainele și le împrăștiase. Eram la un pas de a izbucni. Când, am înțeles…
Tot ce își dorea copilul meu, era să îl port în sistem. Deși nu mai făcusem asta de câteva luni bune, și-a amintit…
L-am pus în sistemul de purtare și am ieșit în curte. După câțiva pași, și-a lăsat capul pe pieptul meu și s-a relaxat.
Știți toate momentele alea în care nu știi dacă ești o mamă bună, dacă faci ceea ce trebuie, dacă…dacă…dacă…? Ei bine, momentul ăsta nu a fost de acolo. Ci a fost unul de Aha!
Ceva sigur am făcut și eu bine, pe parcurs…
