Când suntem tineri, ne întrebăm ce tot au părinții noștri de se stresează așa tare. Își fac griji, constant… parcă sunt nebuni la cap. Ne enervează și ne certăm constant cu ei, să ne lase în pace, să se mai relaxeze și ei puțin. Parcă nici nu se bucură de viață, de atâta stres.
După ce devenim părinți, lucrurile nu mai stau la fel. Încet, începem să vedem și cealaltă fațetă.
Afli, mai repede sau mai târziu, ce e grija de mamă.
Și începi să înțelegi că grija părinților tăi, nu avea nici o legătură cu tine. Era doar a lor. Nu era despre a nu avea încredere în tine, deși tu așa o simțeai.
Era despre a nu avea încredere în ei. Că sunt suficient de buni părinți. Că fac suficient de bine.
În timp, înțelegi…
Poate când ai bebelușul acasă de câteva zile, și nu știi dacă a băut suficient lăptic. Și te îngrijorezi. Oare să îl pui la sân încă o dată? Oare să îi mai dai 20 ml?
Poate când începe diversificarea și mănâncă prima bucățică de mâncare. Stai și te uiți cum bucata atinge punctul de GAG și te sperii, crezi că se îneacă.
Poate când îl duci la grădiniță prima dată și nu vrea să plece din brațele tale. Și plânge foarte tare. Îți faci mii de scenarii…
Sau, poate, când are deja doi ani jumate, și poartă pampers, încă. Nu e ca și cum nu ar avea toată viața înainte să facă la toaletă, dar …
Ca mamă, te temi. Nu pentru tine, ci pentru copilul tău. Nu pentru că îți dorești să fie perfect, ci pentru că vrei să aibă o viață cât mai ușoară.
Să nu mai treacă prin ce ai trecut tu, să sufere cât mai puțin. Să fie fericit. Să ducă o viață mai bună.
Grija de mamă, acel sentiment pe care nu îl poți descrie în cuvinte, care îți fură, de multe ori, bucuria de a fi cu copilul tău.
Adevărul este că, de cele mai multe ori, nu știm ce e mai bine nici pentru noi, dar pentru copiii noștri? Binele meu nu e și binele lui.
Iar, dacă ar fi să mergem mai departe, doar Dumnezeu poate controla totul. Și nici El, tot, dacă ne gândim la liberul arbitru...
Dar tu știi toate astea.
Și le citești și le asculți.
Și le aprobi.
Și le susții.
Totuși, când vine vorba de copilul tău, de cea mai importantă creație a ta pe acest pământ, acestea rămân doar teorii. Pentru că, și dacă acceptăm și dacă nu, odată ce ai dat naștere, vei purta, mereu, grija de mamă.
Pe blog am mai scris și despre Somnul de mamă și Fericirea de mamă.
