Grădinița – provocare pentru întreaga familie(2)

Acomodarea

Deși am ales o grădiniță cu referințe bune și cu principii sănătoase, miile de îndoieli mă bulversau zi de zi.

Poate era și pentru că am început când copilul avea un an și opt luni. Și mă gândeam că e prea mic și trebuia să mai așteptăm. Sau poate pentru că așa e normal, să avem și îndoieli, pentru că ne dorim ceea ce e mai bun pentru copiii noștri.


A venit perioada de pauză, datorată stării de urgență și, acum, deja e mai mare și lucrurile merg mai ușor.

Nu știu dacă pot spune pe deplin că s-a adaptat la grădiniță, dar cred că mergem în direcția bună. Sâmbătă și duminică și-a luat ghiozdănelul să meargă la copii, deci… pare bine.

Dacă în martie plângea tare, uneori, când îl lăsam, acum se mai aude rar câte un “Mamaaa!” – de confirmare, parcă…


Ce consider eu că a ajutat la acomodarea noastră, a tuturor, cu grădinița:

  • Să vorbim mereu despre grădiniță, cu câteva săptămâni înainte de a începe. Chiar dacă pare că sunt mici și nu știu despre ce e vorba, copiii înțeleg mai mult decât am crede
  • Să știm că este bine îngrijit la grădiniță. De aceea, am avut multe criterii și am încercat să bifăm cât mai multe. (aici e articolul în care am scris despre alegerea grădiniței)
  • Să mergem împreună o perioadă, și eu și soțul.
  • Pe mine, să am ocupație, cel puțin prima săptămână. Să am activități în oraș, astfel încât să nu revin la casa goală
  • Să îi spunem, în fiecare dimineață, cine și când vine să îl ia
  • Să petrecem cu el 30 minute dimineața, să ne jucăm, înainte de a-l duce(când este timp). Am observat, de curând, că ne ajută mult. După ce ne jucăm o vreme, întrebăm dacă mergem la grădiniță și el pleacă spre ghiozadănel. Îmi place să spun că își încarcă bateriile cu mami și tati și poate cuceri apoi lumea
  • Să fim împăcați cu decizia luată. Adică, să analizăm foarte bine situația și să acceptăm faptul că e cea mai bună decizie în acest moment.

Ce nu a ajutat, la noi:

  • Părerile legate de începerea grădiniței. Deși analizasem, și acesta era opțiunea pentru noi, nu mi-a fost indiferent când primeam câte un sfat(nesolicitat) legat de alte opțiuni
  • Să stau lângă grădiniță să îl aud cum plânge după ce îl lăsam. Cred că o mare parte din noi, mamele, avem speranța că ei nu vor plânge și, dacă plâng, stăm să ascultăm cât timp plâng… fără a putea schimba asta…
  • Discuțiile cu mame de copii mai mari, care au uitat cum e să fii stresat la început de grădiniță.

Ce m-a mai ajutat pe mine, au fost articolele Prințesei urbane: acomodarea la grădiniță și cât durează acomodarea.

De curând, am descoperit blogul Fun Parenting și mi-a plăcut mult modul frumos în care povestește despre acomodarea copilului, dar și de ce plâng copiii câng merg la grădiniță.


Am mai postat despre grădiniță, povestea Alexandrei, aici.

Foto: pexels.com