Eu, niciodată, nu îmi voi compara copilul cu alți copii. Și nu îl voi crește după grafice.
Reacția mea înainte de sarcină: ‘Părinți nebuni, ei nu știu că fiecare copil e unic și se dezvoltă în ritmul lui?’
Reacția mea acum: ‘Graficele au fost inventate cu scopul de a avea ghidaj general’
Lucrurile erau simple: nu am suportat niciodată comparațiile și nu înțelegeam de ce să compari copiii: ‘Nu merge încă la 1 an?’, ‘Nu recită poezii la 3 ani?’, etc
Eram însărcinată și aveam o prietena cu fetița de 8 luni. Mi se plângea ca nu prea e în graficul medicului, că e cam slăbuță. În poze arăta bine fetița, deci… Mă gândeam eu, de ce se stresează așa?
Când Radu a început să stagneze în greutate, avea 6 luni. Până la 14 luni nu a pus nimic… (variau cele 200 grame în plus sau în minus)
După 8 luni de stres, chin cu mâncarea – refuz, plus suspiciune de alergii și reflux, am început să caut grafice: să văd, cât de grav e? Cât ar trebui sa mănânce, cât ar trebui sa cântărească…
La început, nu m-a afectat prea tare… fiecare copil e unic, se dezvoltă în ritmul lui, bla-bla-ul clasic. După 8 luni, nu mai eram așa Zen.
Am înțeles că, și graficele au rolul lor; că, uneori, e bine să faci scurte comparații, doar pentru a identifica o posibilă problemă și a o corecta la timp.
Bonus, avem un vecin cu copil de vârstă apropiată. Bunicul copilului ne-a întrebat de la 1 an până la 1 an și 8 luni dacă merge Radu, dacă merge singur, dacă îl ținem de mână. Devenise enervant pentru mine.
Dar, după ce nepoțelul a început să meargă, bunicul s-a liniștit. Grija lui nu era Radu, grija lui era ca nepoțelul să fie “în grafic”.
Toți vrem să ne asigurăm că se dezvoltă normal copiii, ca o confirmare că facem bine ceea ce facem. Și e natural să fie așa.
Pentru mine, limita e acolo unde începem să comparăm performanțe, să îi spunem copilului:”Uite X cum face, tu de ce nu faci?”. Și e lesne să cădem în această latură, din dorința de care ziceam.
De câteva luni, mănâncă mai bine, e mai vesel, nu îi mai vine înapoi mâncarea așa des. Acum nu mai contează graficele, am revenit cu drag la gătit pentru el și sunt iar optimistă.
