Despre ultimele weekend-uri am multe de povestit! Probabil voi scrie în mai multe articole pentru că am mai adăugat un an de viață de curând și am ales să îmi ofer câteva cadouri.
Voi începe astăzi cu primul cadou și anume participarea la workshopul Limbajul sufletului cu Shavasti Bebeagua (facilitator Constelatii, autor, cu formare în vindecare energetică și practică șamanică) organizat de Dragoș Riți (cel cu care știți deja că mă formez în Constelații Familiale).
A fost un cadou valoros pentru mine deoarece am găsit acești doi oameni autentici, care trăiesc ceea ce predică și o fac cu inima deschisă. Și spun asta ca urmare a interacțiunilor mele cu ei, privindu-i bine-nțeles ca pe ființe umane cu limite omenești.
Am ținut să fac această precizare pentru că în mișcarea masivă de dezvoltare personală din lume care are loc de câțiva ani buni este omis deseori acest lucru: că suntem oameni, că nu suntem perfecți și nu vom fi niciodată, dar suntem perfecți în egală măsură, pentru că suntem copiii lui Dumnezeu.
Shavasti spunea că „Pe de o parte suntem ‘suficient’ și pe de altă parte nu vom fi niciodată ‘de-ajuns’. Și trăim în această dihotomie tot timpul.”
Mi se întâmplă să aud psihoterapeuți care nu vor ca ceilalți să știe că ei au o anumită problemă cu care se confruntă, de teamă că nu ar mai fi considerați experți. S-a creat această imagine a specialistului fără de greșeală, a specialistului care e supra-om. Care știe și aplică perfect ceea ce știe, fără excepție, și are o viață ca la carte.
Pentru mine această poveste a adus doar deconectare și suferință. Și îmi iau libertatea de a spune că nu doar pentru mine.
Și spun „poveste” pentru că eu consider că este un mit. Cu toții suntem răniți într-un fel sau altul și ne căutăm calea prin această lume așa cum știm și cum putem.
Îl admir mult pe Gabor Mate care vorbește deschis despre cum i se activează o rană sau alta, despre cum după ce predă anumite teorii, aplică fix opusul în viața lui. Pentru că e și el om, pentru că încă mai are de vindecat.
Această autenticitate am căutat-o mult, atât în mine, cât și în ceilalți. Îmi place să cred că am găsit calea spre ea și spre astfel de oameni și weekendul trecut s-a mai așezat o piesă a puzzle-ului în interiorul meu.
Ar fi multe de spus din învățăturile lui Shavasti, voi mai aduce pe viitor. Vă las azi un link spre pagina lui și mai jos câteva idei și conștientizările mele.
„E prea mult să te aștepți să spui persoanei potrivite mereu lucrul potrivit, la momentul potrivit.”
Eu am căutat să fac asta toată viața mea și parcă aș fi primit acum confirmarea că nu se poate, după ce deja am experimentat asta, dar mi-era totuși greu să cred.
„E important sa fim confortabili cu a nu ști ce urmează. ”
Și cred că acesta era pentru mine cel mai greu lucru, lipsa de predictibilitate, de control. Momentul care mă blochează, fie că este vorba despre o ședință cu o clientă sau o problemă din viața mea, momentul în care am impresia că pierd controlul și nu știu ce urmează.
„Când ajungem în punctul acela încercăm să ne deblocăm și când nu reușim credem că suntem ratați. Curiozitatea e cel mai bun prieten.
Sunt blocată. Și?
E nevoie de grijă în lumea constelațiilor pentru că e acea mișcare pe care vrem să o facem și când nu putem face asta începem să ne etichetăm ca fiind răi.
E contraproductiv.
Nu ne ajută deloc.
Și se întâmplă în fiecare cerc de terapie.
E un lucru care devine „ceva ce trebuie sa facem” și e multă presiune să o facem și ajungem să ne comparăm cu alții.
Nu e: sunt blocat și asta e rău. Ci: Sunt blocat. Și?”
Să privim cu curiozitate spre noi și spre ceea ce se întâmplă.
Las să se așeze și mai revin. Vă doresc să fiți cât mai curioși și mai blânzi cu voi.
Cu iubire,
Niculina
