Consiliere vs prietenie

Acum mulți ani, când începusem ședințele de consiliere psihologică, m-a întrebat cineva de ce nu merg la preot sau la o prietenă. De ce să dau bani cuiva ca să îmi dea sfaturi? Clasica nedumerire: consiliere vs prietenie.

Acum, după aproape 10 ani, oamenii încă mai au această nedumerire. Din păcate. Sperasem că, având acces la atâta informație, s-a aflat deja misterul…

De această dată, nu voi intra în detalii despre diferența dintre consiliere pentru dezvoltare personală, consiliere psihologică, psihoterapie, coaching. Nici despre faptul că psiholog, consilier pentru dezvoltare personală, psihoterapeut, psihiatru – sunt profesii diferite.

Cea mai simplă diferențiere o găsiți aici: Diferența. Dar mai las câteva linkuri pentru cine dorește să aprofundeze: Consiliere psihologică; Ce este consilierea psihologică; Consiliere pentru dezvoltare personală; Diferente consiliere, psihoterapie, dezvoltare personala; Consiliere vs Psihoterapie.


Misterul despre care vorbeam este că…

În general, în niciuna din profesiile menționate mai sus, nu se dau sfaturi!

Adică, dacă atunci când mergem la o prietenă să ne plângem de ceva, va veni cu sugestiile pe care le vede potrivite pentru noi, un specialist nu face asta.

Pentru că rolul lui nu este de a da sfaturi. Rolul lui este de a asigura un cadru sigur, unde clientul poate explora și poate afla singur răspunsurile.


Bine, bine, dar și atunci când suni repede un prieten și îi spui situația cu care te confrunți, de multe ori îți vine soluția în minte chiar ție. Păi da, dar dacă la capătul celălalt se află un Gică Contra și îți aduce mii de argumente pentru care NU va funcționa…

Specialistul este acolo, pentru a asculta activ, pentru a pune întrebările potrivite, astfel încât clientul să descopere dacă soluția gândită este cea optimă sau nu.


Pe de altă parte, hai să fim sinceri. Când vine vorba de prieteni sau familie, suntem subiectivi. În general, se datorează faptului că deja avem o părere bine formată despre persoana respectivă și e nevoie de un mare exercițiu de voință pentru a ne putea lăsa deschiși și curioși să vedem ce ar mai putea fi acolo.

În general, specialistul învață, pe parcursul pregătirii sale, cum să își gestioneze problemele personale, astfel încât acestea să nu intervină în procesul cu clientul și să poată ramâne obiectiv.


Un articol frumos despre prietenie găsiți aici.

Prietenia e minunată și indispensabilă, dar cred că e bine să conștinetizăm că și specialiștii au rostul lor.

Photo by cottonbro from Pexels

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *